Deschiderea la concertul ZZ Top a fost o surpriză şi pentru mine. Nu am făcut nici un demers în acest sens. A fost greu să-mi conving colegii de trupă care mi-au zis verde-n faţă să mă duc la culcare. Totuşi "iexistă" o dreptate "pi lumi" cum "si spuni".

Acum aproape un an l-am rugat pe chitaristul mic de la Cri Gri, să-mi împrumute şi mie ceva albume din ZZ Top-ul ăla vechi, chiar mi se facuse dor. Zsolt s-a conformat, că dorintzele lu' şefu "e" ordine. Mi-am adus aminte cum, în urmă cu aproape 30 de ani, la un casetofon Akai made în Hungary am ascultat Blue Jeans Blues. Aveam 15 ani, eram la Brăila, oraş foarte aproape de graniţa URSS. Doar ce mă despărţisem de ideea că Bonnie M e cea mai mare tare trupă. Nu aveam deloc o idee clară, la ora aceea, nici ce înseamnă pop-ul sau rock-ul, crescusem cu denumirile de muzică uşoară şi muzică populară, muzicile oficiale ale regimului comunist. Cântecul era înregistrat de undeva, probabil de la Radio Luxembourg. Se auzea foarte bine. Am ascultat-o de vreo trei ori, după care, Viorel, proprietarul casetofonului m-a întreabat: Ce-i asta, mă? Nu ştiu, zic eu, n-o avea ceva la turaţie? Nu radeţi, cine a prins casetofoanele d'anţărţ ştie de ce. Faza e că ne-a plăcut melodia şi după o săptămână de săpături am aflat de la fratele mai mare a unui coleg de liceu că trupa se numeşte ZZ Top.

Iată că după 30 de ani i-am văzut pe bune şi au fost pe bune, poate mai ceva ca în tinereţe. Le mergea vestea că-s foarte buni în concerte şi aşa e, deşi au trecut de 60 de ani. M-am bucurat de cântare dar nu am abandonat "spirtul" critic care a lenevit pe tot parcursul concertului. N-a adormit pentru că l-a sâcâit un pic sunetul prea înfundat al tobelor. A fost o cântare impecabilă. Solistici de mare clasă, finaluri de-ţi luau răsuflarea, basul cu toba într-un excelent balans. Vocile ca pe disc uneori mi-au plăcut mai mult decât interpretările de studio. M-a amuzat faptul că la începutul concertului au încercat mici pauze de voce pe la refrene unde ar fi urmat să cânte publicul. Nu aveau de unde să ştie că pe la noi sunt majoritari cei care spun că textele nu contează. M-a indispus faptul că sala nu a fost plină. Era normal având în vedere că în ultimii ani eu nu am auzit ZZ TOP nici măcar la unicul post de rock din România. Pe Wembley spectacolul e sold out, 80 000 de spectatori vor canta cu ei. Ca amănunt de specialitate ZZ TOP nu a făcut probă de sunet. În stânga scenei era o mică uzină calculatoriceasca care m-a făcut să înţeleg de ce.

În concluzie, a fost o seară minunată